Legarea si dezlegarea in magie

 Se spune ca este "legat" acel baiat sau barbat care, in urma unei vraji, nu se mai poate uita la alta femeie in afara de aceea care l-a legat prin magie. La tara, despre cei care nu se insoara se spune ca "au cununiile legate", deci ca exista o vraja asupra lor care ii face sa nu nse
poata apropia de o femeie alta decat cea care i-a facut vraja.

     Pentru a lega pe cineva, se ia o bucata de sfoara (sau atza) de canepa si, intr-o noapte cu luna in crestere, se fac pe aceasta sfoara noua noduri. In acelasi timp se rosteste urmatoarea formula magica "de legare":

"Sa fie...(numele barbatului) legat

Cum leg eu

Aceste noua noduri.

De toate sa fie legat,

Cu lacate ferecat

Numai de...(numele femeii)

Sa fie dezlegat!"

    

     Apoi, in urmatoarea noapte cu luna plina, sfoara innodata trebuie pusa sub pragul usii celui legat (sau sub pragul unei case in care el va intra), pentru ca acest om sa treaca peste sfoara fara sa-si dea seama. Dupa ce a trecut o data, sfoara trebuie luata imediat de sub prag, ca nu cumva barbatul sa mai traca inca o data peste ea si sa se dezlege. Acum, pentru cea care a facut vraja, exista doua posibilitati: fie distruge sfoara (o arde sau o arunca intr-o apa curgatoare) si, in acest caz, vraja este definitiva, ea nemaiputand fi desfacuta nici macar de vrajitoarea care a facut-o, fie o pastreaza pentru a elibera omul de farmecul aruncat asupra sa.

    Pentru dezlegare, se procedeaza invers: se deznoada sfoara, se pune din nou sub prag pentru ca omul legat sa paseasca peste ea si se ia imediat apoi, pentru ca omul sa nu treaca din nou peste ea.

    In timpul deznodarii sforii (care trebuie facuta intr-o noapte cu luna noua), se rosteste urmatorul descantec:

"Sa fie...(numele barbatului) dezlegat

De toate lacatele dezferecat.

Cum de...(numele femeii)

Nu mai e legat,

...(numele barbatului) legat

Si inclestat,

De...(numele femeii) dezlegat,

Cum se descuie,

Se desclesteaza

Lacatele".



    Pe vremuri, unele vrajitoare aveau puterea de a dezlega si in cazul in care sfoara innodata fusese distrusa. Pentru aceasta se luau noua lacate vechi, se puneau in apa neinceputa de izvor si se lasau la lumina stelelor timp de trei nopti (in timp ce, ziua vasul in care se aflau trebuia acoperit, ca nu cumva lacatele sa vada lumina soarelui). Apoi, in a patra noapte, cel legat statea gol la lumina stelelor, iar vrajitoarea turna peste el din vasul cu lacate. La sfarsit ea desfacea cele noua lacate si rostea descantecul de dezlegare.

   In zilele noastre, cand vrajitoria nu mai este ce a fost odata, aceasta tehnica nu are in totdeauna sorti de izbanda. De aceea este atat de importanta pastrarea sforii.