Magie si farmece

ROgift.ro

Jocul Caprei,istoric si traditie

Capra a fost socotită de români ca animalul care dă semne dacă vremea va fi bună sau rea. Jocul “caprei” (omorârea, bocirea , înmormântarea, învierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. În cadrul sărbătorilor agrare jocul a
devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor, succesul recoltelor – invocat şi evocat de boabele care se aruncau de gazdă peste cortegiul caprei”. Jocul caprei”, generalizat în toată ţara la sfârşitul secolului al XIX-lea şi fiind socotit un joc păgân, mulţi slujbaşi ai bisericii au refuzat să-l primească pe la casele lor, socotindu-l nevoit de legea creştinească”. În zilele noastre, jocul a rămas un pretext pentru una dintre tradiţionalele manifestări artistice, prilej de etalare a unor frumoase podoabe, covoare, stergare ş.a., în culori vii, uneori stridente, pentru înveselirea gospodarilor şi pentru urări bune cu prilejul Anului Nou. Ca şi celelalte jocuri cu măşti practicate în timpul sărbătorilor de iarnă, şi în jocul caprei” şi-au făcut loc, pe lângă măştile clasuce (capra, ciobanul, ţiganul), măştile de draci” şi moşi” care prin stigăte, chiote, mişcări caraghioase, măresc nota de umor şi veselie, dând uneori o nuanţă de grotesc.
Foaie verde şi-o alună

Bună ziua, ziua bună

Ia deschideţi porţile

Să intre căpriţele

Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa

Nu te da nu te lăsa

Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa

Capra noastră-i cu mărgei

Cu cercei cu catifeli

Joacă vesel căpriţa

Toţi îs bucuroşi de ea.

Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa

Nu te da nu te lăsa

Ţa, ţa, ţa, căpriţă ţa

Şi plecai şi eu la târg

Pe căpriţa ce s-o vând

Şi mergând pe drum, mergând

Aud din urmă strigând:


Cumpărătorul:

- De vânzare-i capra bade?

Ciobanul:

- De vânzare!

Cumpărătorul:

- Şi cât vrei pe ea?

Ciobanul:

- 800 de lei!

Cumpărătorul:

- E blândă, nu împunge?

Ciobanul:

- E blândă, nu împunge.

(capra îl împunge pe cumpărător)

Cumpărătorul:

- Eu îţi dau 400 de lei pe ea pentru că împunge.

Ciobanul:

- De cât să-mi dai 400 de lei pe ea, mai bine îi dau

un par în cap. (o loveşte cu băţul, capra cade şi nu

mai mişcă)


Alaiul:

- Văleu, capra noastră a murit!

Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa

Te-o lovit vreo boală grea

Sau pe unde-i colindat

Veste rea tu ai aflat.

Ciobanul:

- Băăda capra nu-i moartă şi nu din pălitură

a leşinat, ce din cele ce-o aflat.

Alaiul:

Scoală tu căpriţa mea

Faptele s-or îndrepta

Şi-acum haide să plecăm

Şi-alte case colindăm

Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa

Nu te da nu te lăsa

Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa.