Capra
a fost socotită de români ca animalul care dă semne dacă vremea va fi
bună sau rea. Jocul “caprei” (omorârea, bocirea , înmormântarea,
învierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de
cult. În cadrul sărbătorilor agrare jocul a
devenit un ritual menit să
aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele
păstorilor, succesul recoltelor – invocat şi evocat de boabele care se
aruncau de gazdă peste cortegiul „caprei”. Jocul „caprei”, generalizat în toată ţara la sfârşitul secolului al XIX-lea şi fiind socotit un joc păgân, mulţi slujbaşi ai bisericii au refuzat să-l primească pe la casele lor, socotindu-l „nevoit
de legea creştinească”. În zilele noastre, jocul a
rămas un pretext pentru una dintre tradiţionalele manifestări
artistice, prilej de etalare a unor frumoase podoabe, covoare, stergare
ş.a., în culori vii, uneori stridente, pentru înveselirea gospodarilor
şi pentru urări bune cu prilejul Anului Nou. Ca şi celelalte jocuri cu măşti
practicate în timpul sărbătorilor de iarnă, şi în jocul „caprei” şi-au făcut loc, pe lângă măştile clasuce (capra, ciobanul, ţiganul), măştile de „draci” şi „moşi” care prin stigăte, chiote, mişcări caraghioase, măresc nota de umor şi veselie, dând uneori o nuanţă de grotesc. 
Foaie verde şi-o alună
Bună ziua, ziua bună
Ia deschideţi porţile
Să intre căpriţele
Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa
Nu te da nu te lăsa
Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa
Capra noastră-i cu mărgei
Cu cercei cu catifeli
Joacă vesel căpriţa
Toţi îs bucuroşi de ea.
Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa
Nu te da nu te lăsa
Ţa, ţa, ţa, căpriţă ţa
Şi plecai şi eu la târg
Pe căpriţa ce s-o vând
Şi mergând pe drum, mergând
Aud din urmă strigând:
Cumpărătorul:
- De vânzare-i capra bade?
Ciobanul:
- De vânzare!
Cumpărătorul:
- Şi cât vrei pe ea?
Ciobanul:
- 800 de lei!
Cumpărătorul:
- E blândă, nu împunge?
Ciobanul:
- E blândă, nu împunge.
(capra îl împunge pe cumpărător)
Cumpărătorul:
- Eu îţi dau 400 de lei pe ea pentru că împunge.
Ciobanul:
- De cât să-mi dai 400 de lei pe ea, mai bine îi dau
un par în cap. (o loveşte cu băţul, capra cade şi nu
mai mişcă)
Alaiul:
- Văleu, capra noastră a murit!
Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa
Te-o lovit vreo boală grea
Sau pe unde-i colindat
Veste rea tu ai aflat.
Ciobanul:
- Băă…da capra nu-i moartă şi nu din pălitură
a leşinat, ce din cele ce-o aflat.
Alaiul:
Scoală tu căpriţa mea
Faptele s-or îndrepta
Şi-acum haide să plecăm
Şi-alte case colindăm
Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa
Nu te da nu te lăsa
Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa.
