Din sapte pricini se
însală crestinii de vedenii si visuri, ca si cum ar fi de la Dumnezeu, si
anume: din mândrie, din slavă desartă, care este prima fiică a mândriei; din
cauza mintii slabe si neiscusite a crestinilor, din cauza râvnei nesocotite a
unor crestini, care se roagă si postesc mult ca să aibă
vedenii, de care spune
Sfantul Isaac Sirul: "Cu mare boală boleste cel ce are râvna cea rea"
(Filocalia, vol. X, Cuvântul 58). A cincea pricină a amăgirii prin vedenii si
visuri este neascultarea de duhovnici si îndărătnicia unor credinciosi, mai
ales a celor mândri, din care cauză usor sunt vânati de diavolul; a sasea
pricină vine din cauza vietii de sine ascunse a unora si din nemărturisirea
curată a gândurilor la duhovnic. lar ultima pricină prin care se însală
crestinii cu visuri si vedenii mincinoase este necunostinta de sine si lipsa de
citire a Sfintei Scripturi si a Sfintilor Părinti.
Despre acestea spune si
înteleptul Sirah, zicând: "Visurile cele rele sunt desertăciune, ca
vrajile si descântecele, si pe multi visurile i-au înselat si au căzut toti cei
ce au nădăjduit într-însele" (Isus Sirah 34, 1-7) Cel ce crede lesne in
visuri si în vedenii, fară multă cercetare si sfat, să se canonisească, la fel
cu cei ce merg la vrăji si descântece, adică până la 7 ani să se oprească de la
Sfânta împărtăsanie.