Blestemul prinde atunci cand exista la mijloc nedreptatea. Cand nu este
nedreptate, atunci se intoarce la cel ce l-a rostit. Cel ce primeste blestemul se chinuieste in viata aceasta. Iar cel ce a blestemat se
chinuieste si in viata
aceasta si se va chinui si in cealalta, pentru ca
va fi pedepsit de Dumnezeu ca un ucigas, daca nu se va pocai si
spovedi. Pentru ca, sa zicem, poate cineva sa te necajeasca, insa tu, cu
blestemul ce i-l dai, este ca si cum ai lua pistolul si l-ai omori. Cu
ce drept faci asta? Orice ti-ar fi facut celalalt, nu ai dreptul sa-l
omori. Ca sa ajunga sa blesteme cineva, inseamna ca are rautate - atunci
cand o spune cu patima, cu inversunare.Blestemul este o invocare a urgiei divine asupra cuiva
pentru a păstra lucrurile într-o ordine stabilită, însă unori repetarea
unui eveniment tragic la anumite intervale sau anumite lucruri sau
evenimente care decranşează o nenorocire sunt văzute în aceeaşi notă a
răului fatal, la imprecație. Totuşi dincolo de invocaţiile magice şi
superstiţiile de orice natură există nenorociri care se petrec nu doar
din pură coincidenţă. 
