Caracterul sacral al sării se manifestă şi prin respectarea anumitor
tabu-uri legate de întrebuinţarea ei: să nu verşi sarea că va fi ceartă
în casă, dacă ţi se fură sarea de la vite ele vor muri, să nu dai sare
din
casă lunea pentru că îţi mor vitele, şi multe altele, considerate
superstiţii, dar care au rămas în practică până în zilele noastre .
Întâmpinarea oaspeţilor de seamă cu pâine şi sare, semn de
ospitalitate, dar şi de onorare a acestora, este întâlnită pe tot
cuprinsul ţării. Gestul s-a conservat însă ca o tradiţie, şi nu ca un
ritual în care participanţii sunt pătrunşi şi convinşi de semnificaţia
lui.
